Anul 1999 a fost ultima oară când totul a fost bine.

Anul 1999 a fost ultima oară când totul a fost bine.


„When I moved to New York City after college in 1999, it felt like anything was possible. But things were about to change more quickly than anyone knew.” spune Doree Shafrir într-un articol pe buzzfeednews „1999 Was The Last Time Everything Was Fine” cu URL-ul "1999-a fost prea-bun-pentru-această lume."


Știrile lumii și ale vieții mele de la celălalt capăt al pământului spun și alte povești.


Este anul 1999. În America circulă știrea că până la sfârșitul anului peste 150 de milioane de utilizatori vor avea acces la internet, din care 50% doar în SUA. Acum suntem doar 4,378 miliarde. Atunci aveam 20, acum 40. Tot acum suntem 7 miliarde. That was a quick!


Tot acum s-au lansat patru filme care într-un fel sau altul au legătură cu mine și cu viața mea, Girl Interrupted, Fight Club, American Beauty și Triunghiul Morții al lui Nicolaescu.


În SUA senatul îl „decapitează” pe președintele Clinton pentru patimi cu brandul "Monica" care 20 de ani nu vor mai avea nicio relevanță. Nu pentru noi. Ei i-au deviat complet viața.


În România președinte este Emil Constantinescu, singurul care se va dovedi normal la cap dintre toți care au fost și vor urma.


Războiul izbucnește în Kosovo, președintele Iugoslaviei, Slobodan Milosevic masacrează și deportează etnicii albanezi. NATO începe Operațiunea Allied Force în 24 martie 1999, lansând lovituri aeriene împotriva Belgradului timp de 78 de zile consecutive.


Un cutremur de magnitudine 7.4 ucide mai mult de 15.600 și lasă 600.000 de persoane fără adăpost în Turcia.


Tot în America, elevii Eric Harris, în vârstă de 18 ani, și Dylan Klebold, în vârstă de 17 ani din liceul Columbine din Littleton ucid doisprezece studenți și un profesor, apoi se sinucid.


Acest an 1999 este și anul Euro, o monedă unică, acum cheltuită în 11 țări europene. Iar acum acum în 23.


Din punct de vedere financiar, în Rusia, lucrurile s-au înrăutățit. Anchetatorii suspectează că mafia țării a spălat 10 milioane de dolari prin intermediul Bank of New York. Între timp, guvernul rus continuă să finanțeze un atac asupra republicii rebele din Cecenia. Violența a generat 300 de mii de refugiați. Ce s-o fi întâmplat cu oamenii ăștia? 


Polonia, Ungaria și Republica Cehă au fost admise în alianța NATO.


În Londra, guvernul a renunțat la 25 de ani de guvernare directă în Irlanda de Nord, transferând puterea către noua adunare irlandeză. Un judecător a închis ancheta privind moartea prințesei Di, dând vina pe șoferul său în stare de ebrietate, nu pe paparazzi.


În 1999 s-a efectuat primul transplant de inimă din România.


Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România, fiind primul suveran pontif care a mers într-o țară majoritar ortodoxă de la Marea Schismă din 1054.


Știrile mele din 1999


Eu sunt o provincială în București, am 20 de ani, sunt studentă în anul 2 la facultatea de Științe Economice, am 3 joburi în timpul săptămânii și ziua în weekenduri, iar în nopțile de weekend sunt ospătăriță la una din primele discoteci din București și împrejurimi. Cunosc o grămadă de lume, mai multă decât aș putea ține minte și totuși țin minte toate fețele.  


Facultatea e privată, dar nu spun asta decât dacă nu pot evita. Oamenii pe aici cred că dacă ești la privată ești prost. Aș vrea să fac mai multă școală, dar trebuie să muncesc ca să mă țin în asta în care m-au trimis.


Locuiesc într-un cămin studențesc. Anul ăsta e altul.


În discoteca asta e plin de violatori și infractori, nu-i vezi din prima, ci doar după ce se îmbată și încep să te atingă și să te hărțuiască. Mie îmi vine să le sparg sticlele în cap, să le scot ochii cu degetele și să îi arunc la cățeii din curte să-i mănânce. Patronii mă țin în lesă, pun bodyguarzii să se ocupe de treburile astea. “Vrei bacșișul, nu?” Îmi zic. Stai cuminte, ne ocupăm noi. Se ocupă. Vreau, da. Îmi trebuie. 


F. mi-e ca un frate de o altă mamă, e cascador în filmul Triunghiul Morții și bodyguard aici în weekenduri. Ne înțelegem foarte bine. Are 2 copii mici acasă și o soție. Se iubesc. Zice să începem să ne mai grupăm și pe la el. Stabilim, așa rămâne.


Noaptea asta m-a prins bătându-mă cu un violator la marginea orașului pentru a salva viața prietenei mele și a mea, în timp ce pe F. l-a prins bătându-se cu niște traficanți de prostituate și droguri care vor să o violeze pe E., prietena noastră de la discotecă. Prietena mea scapă înaintea mea, scap și eu bătută măr ore mai târziu, dar cu satisfacția că i-am spart fața idiotului cu o piatră cât să-i rămână semne pe viață, dar mai ales că am scăpat amândouă neatinse în feluri peste care poate n-am mai fi putut trece, scapă și E. la 40 km de noi, dar F. nu scapă. Pe el îl înconjoară ca lupii turbați, îl trag în DN și-l bat cu niște bâte până îl omoară.


Undeva în univers s-a făcut schimb de vieți, a lui pentru a mea și a noastră. Așa simt în unele ore. O simțire care mă face din om neom. Doi ani mai târziu soția lui nu mai poate face față durerii morții lui atât de violente, se îmbolnăvește de cancer și moare, copiii rămân pe cont propriu și urmează să se chinuie în ultimul hal ca să supraviețuiască. Aflu din ziare, 20 de ani mai târziu. Acum însa, presa vuiește, lumea vuiește, viețile noastre vuiesc. 


Nu mă mai duc acolo. Nu anunț. Nu mă interesează ce vor crede. Nu mă mai interesează nimic.


Unul din patroni îmi poartă de grijă într-un fel amestecat. Are vreo 40 și ceva de ani, e căsătorit și cu familie acasă. Ar putea lejer să-mi fie cel puțin tată. Nu e libidinos până la capăt, dar nici altfel. Natura mea îl inhibă. Ar vrea să fie cu mine, dar doar dacă și eu l-aș vrea. Nu-l vreau. Îmi vine să-i sparg fața. Nu-mi trece peste granițe, dar nici nu mă slăbește. Tragedia de la discotecă ne-a schimbat pe toți, pe el, însă, într-un sens cretin. Nu știu de unde venim, dar zice că e spre binele meu să ne oprim aici, să mai vedem și alt fel de locuri, trebuie să ne revenim, zice.


Oprește la kilometru’ nu știu care de pe viitoarea autostradă București-Pitești la un local cu soare pe franceză în nume. Mirosurile, energia, amprenta, totul e promiscuu aici. Se așează la o masă și comandă de mâncare, în timp ce o gagică de vârsta mea ne dansează la bara din fața mesei. El îi face semn să îmi danseze doar mie, ea se conformează cu o aparentă și naturală plăcere, ba chiar pare mai ușurată.


După cum mă privește, complice, îmi dă senzația că are impresia că suntem la fel, fete tinere și sărace care ne descurcăm cum putem. Are dreptate, privind din exterior pare că suntem la fel. El o pune să mă seducă printr-o ocheadă destrăbălată pe care i-o aruncă, eu îi iau toți banii pe care îi găsesc dintr-o mișcare în borseta pe care și-a lăsat-o ostentativ pe masă și îi dau ei, după care ies și aștept în mașină. Nu-mi dau seama dacă e încins sau iritat de tupeul meu, dar i-o tai mai înainte de a afla: "pomană pentru F." Tace. Tac. Simt că dacă ar scoate un cuvânt, i-aș rupe capul sau aș muri încercând. Nu scoate.


Probabil că aia e ziua de când nu ne-am mai văzut niciodată și ziua când târfele au început să mi se pară cele mai vii și autentice ființe.


...și anul de-abia a început.


La tine cum e 1999?


(fragment din „Jurnalul de la 20 de ani pe care nu l-am mai scris niciodată” )

#1999



59 afișare

© 2018 by Georgia Mihalcea | A Place In Words.                                                                                                                               Property FanaticDaydreamer Pictures