Aș vrea să fiu înger câteodată

Actualizată în: 13 Dec. 2018

Aș vrea să fiu înger câteodată


Aș vrea să zbor, Să fiu deasupra mult, Să zbor mereu, să nu pot să cobor Din albul cer în viață, în tumult.


Și să privesc de sus Ce a fost, ce este, ce va fi Să înțeleg că totu-i dus Să mă grăbesc, să nu pierd nici o zi.


Să-mi dai răspunsul mult dorit După o viață de așteptări, Să construiesc ce-a fost știrbit De duhul negru dintre zări.


Căci am greșit, pământul negru Mă atrăgea mereu mai tare Căci n-a rămas nimic integru A fost doar risipire mare.


O risipire-n ani și-n rugă Atâtea generații care, În loc să lupte și să fugă, Ei s-au oprit căzând în mare


În marea neagră și adâncă, Fără să știe a înota, Au persistat în rele, încă Și au murit fără să vrea.


Și m-au atras juma’ de viață Să fac tot ce nu am dorit Și am murit cu pași de gheață, M-am rătăcit în infinit.


Ce greu m-am adunat în om Am fost și șarpe, și șopârla, O buruiană din atom Ce se târă în a vieții gârlă.


Voiam și eu să mai trăiesc, Să văd mai multe și mai bune, Să nu mor, să mă prăpădesc O singură fără un nume.


Să mor de vie, nu de moartă, Să zbor deasupra tuturor, Să-mi fie dragă a mea soartă Să-mi fie ca un mărțișor!


#poezie #inger #dorinta #generatii #viata #moarte #depresie

25 afișare

© 2018 by Georgia Mihalcea | A Place In Words.                                                                                                                               Property FanaticDaydreamer Pictures