Insigna

Se topeau zăpezile. Venea iar primăvara! În faţa porţii noastre, se formase un adevărat pârâiaş printre bucăţile de gheaţă, încă groase.


Nicu, fratele meu, m-a chemat să-mi arate ce cadou a primit el de la pârâiaş! Şi mi-a arătat cum făcea: stătea cu mâna în apa rece şi când o scotea, desfăcea palma şi în mână îi apărea o insignă de pionier.


Mi-a zis să stau şi eu, ca să strângem mai multe insigne să facem o colecţie, dar că trebuie să am multă răbdare, să mă cunoască pârâiaşul! Eram sigură că are dreptate pentru că, de câte ori desfăcea pumnul, avea o insignă în palmă.


Zis şi făcut. M-am aşezat mai la vale de el, ca să am mai mult succes, să strâng mai multe insigne. Am înţepenit cu mâna în apa rece, atât de rece! Dar, degeaba, la mine nu venea nici o insignă.


Când i-am zis lui Nicu, el, foarte binevoitor, m-a lăsat să stau eu în locul lui, dar mi-a mai zis să stau cu amândouă mâinile în apă, că doar nu ştie pârâul ale cui sunt mâinile! Şi mi-a mai spus că ar fi bine să cânt şi imnul.


Am început să urlu imnul mai mult de frig decât de frumuseţea insignelor. Atrasă de gălăgie, a ieşit mama din casă şi, când m-a văzut udă toată şi cântând imnul, a zis că am luat-o razna şi mi-a tras ea câteva ,,insigne la chilipir.”


(fragment din Dealuri, Dealul Copilăriei)


#copilarie #insigna #pionier

© 2018 by Georgia Mihalcea | A Place In Words.                                                                                                                               Property FanaticDaydreamer Pictures