Străina din mine

Străina din mine


Nu sunt ghiocelul de azi

Și nici vioreaua de mâine

Și nici creanga de brad printre brazi

Și nici pâinea ce nu este pâine


Nu sunt nimic din acest anotimp

Aș vrea să fiu și eu ceva

Încă aș avea ceva timp

Să pot să mai mor ca o lalea?


Nu sunt nimic din acest anotimp

Aș vrea să fiu și eu ceva

Încă aș avea ceva timp

Să pot să mai mor ca o lalea?


Sau ca un mac roșu total

Sau ca un crin înalt și drept

Sau ca o picătură dusă de val

Să nu uit să-mi pun mâinile-n piept ?


Dar cum să las atâtea amintiri?

În ce sertar să le ascund?

Și cine să-mi facă mereu pomeniri?

În ce moarte să mă scufund?


E bine că nu știm nici cum și nici când

Plecăm cu totul undeva

E o excursie în vânt

În cerul albastru sau în foc cumva ?


Măcar ce timp mi-a mai rămas

Să fiu mai bună și mai iubitoare?

Să nu mai folosesc stridentul glas

Și să-mi aleg o viață ca o floare!


Și apoi, când vremea va veni

Să pot să mă desprind în pace

Mă voi ruga și voi porni

În lungul drum ce Domnul face!


(Poezii, Volumul Chemări, Sandu Maria Magdalena)


#poezie #amintiri #viata #anotimpuri #unlocincuvinte


3 afișare

© 2018 by Georgia Mihalcea | A Place In Words.                                                                                                                               Property FanaticDaydreamer Pictures